Brunetul simți o durere în tot corpul imediat ce fusese izbit de pământ cu putere. Își simți toate oasele rupte și totul se învârtea odată cu el.
Auzi niște șoapte în jurul său, însă nu-și putea deschide ochii din cauza durerii din interiorul corpului său. Un suspin ieși printre buzele sale, făcându-l să se întrebe de ce se simte așa, căci nu era singura lui deplasare prin portal, dar avea o bănuială că e ultima dată.
"— Haide, demonule, ridică-te odată!"
Un înger din garda prințului se opri lângă Jimin, privindu-l cu sfidează și greață. Avea gânduri necurate cu el, dar se abține momentan, astfel că îl atinge cu vârful pantofului pe picioare, făcându-l pe Jimin să mârâie enervat.
"Nu vede că sufăr?" gândi demonul, reușind să deschidă ochii într-un final.
Aripile sale sângerau din cauza loviturii, dar după câteva secunde, băiatul se ridică în picioare, ca și nou, privindu-l pe bărbatul din fața sa. Ignorând strălucirea uniformei sale, băiatul se prezintă formal, doar de formă.
"— Eu sunt prințul moștenitor, Park Jimin!"
Bărbatul își dădu ochii peste cap când auzi cuvintele băiatului, privindu-l neserios.
"— Da, da, și eu sunt frate cu prințul moștenitor Yoongi. Nu ești în stare să zbori prin portal câteva secunde, dapăi să fii rege!"
Bărbatul spuse, în mare parte adevărul dureros. Dar demonul nu-i răspunse cu aceeași monedă, dându-și seama că îngerul din fața sa nu are nici o valoare în ochii lui.
"E doar o gardă regală, nu merită timpul meu."
"— Unde-i marele prinț?" zise, în batjocură, însă bărbatul îl privi sever, apoi ridică o mână în sus, la piept, apoi mișcă două degete odată cu adierea vântului, făcându-l pe demon să rămână fără aer, ducându-și mâinile panicat spre gât, simțindu-se sufocat.
Voia să-și folosească puterea împotriva bărbatului, însă nimic nu funcționa.
"Da, Tată, mersi că m-ai lăsat aici fără puteri!'
Demonul începu să se zbată puternic, simțind furnicături în tot corpul, apoi printr-o minune, reuși să respire liber.
Dar scena din fața sa îl făcu să facă un pas în spate din cauza corpului inconștient din fața ochilor săi. Bărbatul a căzut inconștient la picioarele sale, iar el nu știa ce ar trebui să facă.
"Doar nu vor crede că i-am făcut eu ceva, nu?"
"— Îmi pare rau în numele lui."
Demonul tresări la vocea din jurul său. Deși privirea îi alerga peste tot, nu vedea pe nimeni. Se gândise că deja a înnebunit aici și că, dacă va ieși de aici vreodată, doar corpul său lipsit de viață ar putea face-o.
"— Nu am vrut să te sperii..."
De această dată, acea voce prinse contur și viață. Tânărul chipeș merse cu pași lenți și siguri spre demon, cu doi îngeri în spatele său. Garda regală îl urmări cu atenție, însă nici unul din cei doi nu vorbi când tânărul necunoscut se opri în loc.
"— Gărzi, luați-l pe acest înger de la picioarele mele și duceți-l în temniță."
Vorbele băiatului erau poruncă pentru cei doi îngeri, astfel că îl ridica pe îngerul Yurin de pe jos, dispărând împreună cu ceața măruntă ce-i înconjura până în acel moment.
Demonul îl privi pe tânăr fără a scăpa ceva, de la părul său roșcat, lung și drept, până la îmbrăcămintea s-a de prinț moștenitor.
"— Eu sunt prințul moștenitor, Min Yoongi"
Demonul îl ascultă cu atenție, apoi se prezenta și el, zâmbind.
"Prințul moștenitor al demonilor, Park Jimin"
Yoongi nu spusese nimic, însă părea nemulțumit de zâmbetul demonului.
"Prima regulă a unui rege este să nu zâmbească când se prezintă. Astfel, nu-l va lua absolut nimeni în serios. Atunci când te prezinți trebuie să fii atent, retras și observator."
— New chapter is coming soon — Write a review